Cum crestem cum ne si facem cadouri tipice ( ciorapi, dulciuri si alte chestii tipice “ca nah …e de craciun” ). Cred ca am uitat sa hranim copilul din noi. Nu mai sunt acele cadouri care desi erau mici, erau din suflet, semnificative si tipice bucuriei puerile din ajunul craciunului. Cand ati facut ultima data cadou un puzzle sau un joc cu pioni (nu te supara frate, piticot, sus-jos, catan, metropolis si multe altele)?
Sunt sigur ca acolo undeva inca mai sunt persoane care inca stiu sa se bucure de micile lucruri si amintirile frumoase din mijlocul familiei. Seri aglomerate stand turceste pe covor jucandu-te, iar langa tine o cana cu ceai fierbinte sau chiar un vin fiert.
Si nu spuneti “Ne-am maturizat”. Fiindca nu acesta este raspunsul. Pur si simpu uitam si ne lasam influentati de lumea serioasa si incruntata de la scoala, facultate, birou sau de pe strada.
Asa ca saptmana asta, printre mega curatenia prin casa, gatitul si turele interminabile pana la bunica, bunicu, matusa sau
unchiu si nervii de la coziile interminabile din magazine, gasitiva timp sa zambiti si anul acesta surprindei pe cei dragi cu cate un cadou care le aduce rasetul pe buze sau chiar in hohote si pe tine surprindete cu reactia lor si satisfactia necomparabila ca ai facut pe cineva cu adevarat bucuros.
“Adevarata frumusete izvoraste din sublim si simplitate.” – Voltaire
red M 